De ce i-am schimbat grădinița lui Noah și cum a fost acomodarea

Anul acesta ne-am decis să îl ducem pe Noah la grădiniță și ne-am gândit să îl înscriem la cea din cadrul instituției în care face și Sofia școala, ca să ne fie mai ușor să-i ducem dimineața pe amândoi la școală; m-am gândit că așa îl și ademenesc mai simplu. 

În prima zi, s-a ținut de mine până mi-a anchilozat piciorul drept. Nu se mai dezlipea deloc-deloc. Dacă voiam să plec, începea să plângă. Dacă la un moment dat voiam să fac un pas în dreapta, hop și el după mine, dacă Lucian se îndepărta, țipa după el… Unii copii se distrau cu animatorii, unii mai plângeau, alții mai scârțâiau, cei mai măricei se jucau de mama focului și nu aveau nicio treabă, al meu stătea lipit de picior. 

Pe Sofia, sărăcuța, am cam lăsat-o de izbeliște în prima zi de școală. Noroc că e mare și la 10 ani deja se descurcă singură. Îmi place că e independentă și își dorește să facă lucruri singură și asta ne ajută și pe noi foarte mult. I-am zis că nu am nicio șansă să plec de lângă Noah și a înțeles foarte ușor, a stat cu prietenii ei și s-a bucurat de prima zi de școală.

Prima zi de grădiniță a lui Noah a fost deci cu surle și trâmbițe. Când am ajuns acasă, ne-am făcut mustrări de conștiință, că poate e prea mic, că am început prea devreme; ne-am pus tot felu de întrebări: ce o să facem, cum o să facem, cum o să se obișnuiască, cum o să plecăm noi de la grădiniță că nu avem cum să-l lăsăm acolo… Mi se părea foarte tragic și greu, copilul se simte practic ca și când e abandonat când îl duci și îl lași într-un loc nou. Nu poți să tragi copilul din brațele și să îl obligi să rămână acolo, să se despartă de tine. E clar că va vedea asta ca pe un abandon și nu are cum să îi facă plăcere. 

Citește și:   Luna aceasta avem reduceri pe Abkids!

Am stat cu el toată ziua, „Hai din clasă, hai cu mami, hai să îți arate mami, hai că și tu trebuie să mănânci, facem cum fac toți copiii”. L-am luat cu binișorul și am coborât într-un final la masă, dar tot nu îmi dădea drumul la mână. Am ajuns la masă, normal, eu nu mă simțeam bine pentru că eram singurul părinte de acolo, deși plângeau 6-7 copii și a doua zi…

Am mai stat puțin, am încercat să îi dau să mănânce, dar nu voia să stea acolo absolut deloc și nu puteam nici eu să fac vreun pas în afara spațiului de masă, nu aveam cum să plec. Dacă mă ridicam de lângă el, clar se ridica și el. Am încercat, au încercat și toate doamnele care serveau masa, l-au rugat cu de toate: „vrei și asta, vrei și ailaltă?” El nu și nu.

Trebuia să mă duc la Sofia, la școala generală să îi comand cărțile pentru anul școlar în curs. Nu am putut să plec și am zis că îl iau și pe el cu mine dincolo să comand cărțile, pentru că nu aveam cum altfel. Am plecat, i-am comandat Sofiei cărțile după care nu am mai stat la grădiniță. Am zis că o să vin și eu câte o oră pe zi cu el ca să se obișnuiască ușor-ușor și să îi dau încredere că nu îl abandonez și că nu îl las acolo pe vecie, ci e doar un loc în care se va simți bine cu alți copii și se va juca.

Între timp, directorul grădiniței mi-a transmis că nu e normal ca părinții să rămână cu copiii în grădiniță, că asta e politica instituției, nu se acordă astfel de privilegii, iar eu m-am simțit prost vis-a-vis de situația pe care am creat o și mi-am dat seama că nu pot să rămân cu Noah și să fac acomodarea lui ușoară, drept care am ales să plec de acolo, să renunț la grădiniță. 

Citește și:   De ce stau vara la Eforie

Nu mi se pare normal să îi dau copilului impresia că îl abandonez, nu am cum să îl smulg din brațele mele și să îl las să urle ore întregi. Cred în sufletul meu că îl afectează și pe moment, și mai târziu o astfel de abordare. Am ales să renunț la acea grădiniță, am venit acasă și pe drum am „întins antenele” și mă gândeam la ce grădiniță pot să îl duc și unde mă pot primi și pe mine, ca să fac deprinderea de copil mult mai ușor. Așa am procedat și cu Sofia, care a mers la o grădință particulară din Eforie. Mergeam eu sau bunicii cu ea o oră, o jumătate de oră ca ea să se obișnuiască ușor cu noul loc. 

Am găsit foarte repede o grădiniță aproape de casa noastră, cu un loc de joacă imens. E fix la intrare locul de joacă și nu plânge niciun copil. Mi s-a zis că un copil care e deja mai sensibil, nu va intra niciodată într-un loc în care de la intrate  sunt și alți copii care plâng.  

Doamna educatoare e extraordinară, foarte zâmbăreață și foarte dulce la glas. L-a luat, l-a vrăjit, l-a dus la locul de joacă, așa că prima zi la cea de-a doua grădiniță a fost foarte drăguță. Noah nu a plâns, a plecat cu doamna educatoare pe scări să viziteze grădinița, l-a plimbat prin birou, prin celelalte clase, la locul de luat masa, a mâncat, s-a jucat, s-a distrat, dar în prezența mea. Eram când afară, când înăuntru până când mi-a zis că vrea acasă și am plecat. 

Citește și:   7 secrete ale părinților care cresc copii fericiți

În a doua și a treia zi a mers cu tatăl lui, dar a fost mai greu să se despartă de el pentru că Noah e umbra lui, zici că Lucian l-a născut, nu eu. Au o relație extraordinară și Lucian mă înlocuiește cu brio. 

Acum sunt foarte fericită, am găsit în cele din urmă o grădiniță la care Noah merge mai vesel. La început mergea câte o oră, două pe zi, ba dimineața, ba după-masa, acum îl duc dimineața la grădiniță și îl iau la 5 după-amiază. Doarme la grădiniță, mănâncă la grădiniță, deci sunt foarte happy. Într-adevăr, uneori merge mai fericit, alteori se trezește cu scârțâieli, dar mergem mai departe, am învățat să fiu puternică. Totul e foarte bine, el e bine, se joacă, socializează cu toți copiii, s-a acomodat repede. E vorba de chimia cu grădinița, cu oamenii de acolo, cu locul.

Am observat că a fost mai ușor să meargă la grădiniță cu sora și soacra mea, care s-au ocupat de asta cât am fost în America. Nu a plâns, nu a chițăit, nu a făcut scandal. A fost mai ușor nefiind persoane atât de apropiate cum suntem eu și Lucian, deci, dacă aveți posibilitatea asta, puteți încerca.

Dacă aș putea să vă dau un sfat, acela ar fi să nu înscrieți copilul la o grădiniță până nu vedeți care e situația, dacă cel mic se poate acomoda. La stat știu că nu e mereu așa, dar când alegi o grădiniță particulară, cam așa ar trebui să se întâmple. 

Sper să aveți parte de experiențe frumoase, indiferent de etapa la care sunt acum copiii voștri și să vă bucurați de fiecare zi alături de ei.

Vă aștept în fiecare zi pe contul meu de Instagram, unde putem să interacționăm foarte ușor și pe pagina mea de Facebook. Aștept de la voi idei de articole cu ce vreți să mai povestim.  ❤

Cazare Eforie Nord

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.